e durere si speranta,dar si ajutor divin,
e ravnita si-adorata de femei, de buna seama,
dar nesocotim adesea stridia,ce i-a fost mama...
Ăsta-s eu și cred că poza e cu totul de ajuns,
ar mai fi și neuronul, însă stă mai mult ascuns,
dar mereu mă înghiontește și mă pune,pe hârtie
să mai scriu câte-o glumiță, așa cum îți place ție...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu