dupa atat amar de iarna grea,
cu ger de dimineata pana seara
si foamete la greu,...vai mama mea!
In ochii tai vad insa bucurie
si-atunci chiar ca imi vine sa te cred
si am incredere in ce-o sa fie,
chiar daca sunt un simplu patruped....
Ăsta-s eu și cred că poza e cu totul de ajuns,
ar mai fi și neuronul, însă stă mai mult ascuns,
dar mereu mă înghiontește și mă pune,pe hârtie
să mai scriu câte-o glumiță, așa cum îți place ție...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu