viclean copil de casa
ce imple cupele cu vin
mesenilor la masa
un paj ce poarta pas cu pas
a'mparatesii rochii
baiat din flori si de pripas,
dar indraznet cu ochii
cu obrajori ca doi bujori
de rumeni, bata-i vina
se furiseaza panditor
privind la Catalina.
Dar ce frumoasa se facu
si mandra,arz-o focu
ei, Catalin, acu-i acu
ca sa-ti incerci norocu
.............................................
Hyperion privea de sus
uimirea pe-a lor fata,
abia un brat pe gat i-a pus
si ea l-a prins in brate......"
.............................................
.............................................
Voi continua acuma eu
cu pana mea stangace,
as vrea sa nu fi scris de loc,
dar gandul nu-mi da pace...
Cat de frumos a oglindit
poetul nostru geniu
pacate ce vor dainui
mileniu de mileniu...
Iubita-ti jura tot mereu
credinta pe vecie,
dar vine altul, cu tupeu
si-n final zice :....fie !
iar tu ramai cu ochii dusi
si suspinand ca prostul,
ne'ntelegand de ce tradarea
isi are-n lume rostul....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu